Voi incepe eu cu romanul “Rosu si Negru” de Stendhal. Am citit romanul de curand, imi era rusine ca pana acum nu citisem cartea, este totusi destul de cunoascuta si citita. Nu stiam la ce sa ma astept. Era prima carte scrisa de Stendhal si nu ii cunosteam stilul. Am inceput sa citesc cu un singur gand: Julien Sorel e un fel de Dinu Paturica al romanilor.

Actiunea romanului este plasata in Franta nu mult dupa moartea lui Napoleon Bonaparte. Personajul principal este tanarul Julien Sorel, fiu de cherestegiu. Toata actiunea se invarte in jurul tanarului Sorel si al pasilor pe care el ii parcurge pe drumul parvenirii.

Julien Sorel, foarte destept de altfel, patrunde in cele mai inalte cercuri ale Frantei prin iscusinta cuvantului. El invata ce, cum si cand trebuie sa spuna. Mare fan al lui Napoleon, el ascunde acest lucru pentru ca ce-i ce-l slaveau pe rege nu erau deloc bine priviti. Cercurile in care se invartea tanarul Julien erau puternic religioase.

Iubirea tanarului pentru 2 femei si modul in care si-o manifesta da romanului o nota aparte. Julien isi calculeaza fiecare miscare in asa fel incat femeia iubita sa-i cada la picioare-si ii reuseste acest lucru.

Chiar daca actiunea romanului este trasa de par in unele cazuri, sfarsitul este total imprevizibil.

Dar va las si pe voi sa cititi si sa aflat ce se intampla cu tanarul Julien dupa ce are amanta pe sotia primarului si, nu dupa mult timp, isi face iubita pe fiica binefacatorului lui.

Astept parerile celor ce au citit cartea, iar pe ceilalti ii astept sa citeasca.

Acest cuvânt e simplu, uzual: “promoţie”. La auzul lui, pensionarii, şomerii şi frecătorii de mentă casnici devin nişte animale. Nu contează că e vorba de un discount de 10% sau de unul de 90%. Cu cât e mai trâmbiţată oferta, cu atât mai mare va fi amploarea mulţimii de pişcotari ce va face coadă la “promoţie”.

Imaginile de mai jos sunt de la deschiderea magazinului Mr. Bricolage din Iaşi (18 martie). Lumea s-a strâns gârlă la uşile magazinului încă de pe la şase dimineaţa, deşi deschiderea era anunţată pentru ora nouă. Oferta de 15 lei pentru o bormaşină a făcut ravagii. Şi, după ce s-au terminat ăstea, oamenii s-au bătut pe drujbe, vopsea sau flori. Un bătrân meschin, întrebat de reporterii Antenei 1 ce face cu grămada sa de flori, a răspuns jovial: “Le dau la prieteni, mă mai uit la ele…”. O altă doamnă, ce părea oripilată, striga pe acolo “Criminalii lumii!”, dar, cu toate astea, nu se îndura să iasă afară.

După câteva minute de la deschidere, magazinul a fost închis pentru a calma spiritele.

Vreau sa facem acest lucru pentru ca m-am saturat de melodiile interpretilor romani cantate in orice alta limba numai in ramana nu, pentru ca exista manele tv dar mineni nu se gandeste la un post tv cu muzica romaneasca de calitate, pentru ca m-am saturat sa vad fete tampe cu ochi frumosi care se autointituleaza cantarete, pentru ca muzica romaneasca adevarata nu imita, nu plagiaza si poate fi cantata live, pentru ca nu stiu de ce  dar asa suntem noi romanii si nu ne promovam adevaratele valori, pantru ca se poate, pentru ca vreau sa simt, pentru ca vreau sa ascult….

Propunerea din seara aceasta este (printre altele si melodia mea preferata) : Frunza mea albastra – Mirabela  Dauer si Savoy

Cu bine…

Abia la ora 17:00 avem si noi ceva, laboratorul de radio. Si acum incep nervii, frustarile mele.

De ce primesc niste teme care nu au legatura cu titulatura laboratorului, adica despre emisiunea radio? De ce profa nu stie ca anul III termina semestrul in aprilie si din cauza asta nu si-a organizat timpul? De ce ne critica fiecare tema, dar nu stie sa ne dea exemple concrete? De ce unii dintre noi trebuie sa venim de mai multe ori ca altii la radio? De ce cei ce chiulesc au mereu ceva de zis si te enerveaza? De ce profa nu stie ce inseamna Pastele?

Si pot continua la nesfarsit cu ”de ce-urile?’, pentru ca asta e intrebarea care imi apare dupa fiecare zi la FJSC. De ce?

Raspunsul : putini profi sunt interesati sa colaboreze cu studentul, putini profi stiu ce inseamna a preda, putini profi ne pot intelege…

Auzeam la începutul semestrului că ceea ce învăţam noi în facultate coincide cu partea ideală a profesiei de jurnalist şi tocmai de aceea ni se spune să uităm tot când ajungem în redacţii, pentru că în presa românească nimic din ce ar trebui să fie nu e şi e valabilă şi reciproca…

Şi-atunci vine întrebarea cât se poate de logică: dacă nu putem practica ce am învăţat, atunci de ce mai învăţăm? Pe mine mă apucă durerea de cap numai când mă gândesc, de exemplu, la materii ca “Etica mass-media”, care numai etică mass-media nu era, dacă e să judecăm după conţinutul programei (Kant, Aristotel şi alţi filosofi)… Şi mai sunt exemple, poate totuşi nu atât de convingătoare ca ăsta. Şi-mi revine în minte replica doamnei Vasilendiuc cu “Învăţăm ce e ideal”… Bine, bine, dar măcar să fie ideal şi să aibă legătură cu mass-media. Că în afară de nume, cursul amintit nu avea nimic în comun cu mass-media.

Ziceţi voi dacă vi se pare buna logica mea! Om învăţa noi modele ca să putem discerne între ce e bine şi ce e incorect, dar din câte ştiu eu, în redacţie tre’ să scrii pe bandă rulantă şi cum vor şefii tăi, nu cum e corect, pentru că şefii îţi “vor da de mâncare”, nu corectitudinea care nu e aplicată mai deloc pe plaiurile mioritice.

Mă contrazice cineva?

În Zimbabwe, moartea unui elefant înseamnă fericire (a se citi “burţi pline”) pentru norocoşii care-l găsesc. Totuşi, nu vi se pare că acest tipar este cunoscut?

Sursa foto: www.apropo.ro

Întrebare: Cum se zice la plural “a căra”?